jurnal-14

de mult nu am mai citit o carte din coperta in coperta...am un obicei ciudat..citesc de-a valma..niciodata cursiv..ma opresc la o pagina si o citesc toata.apoi incerc sa descoper continuarea.si mi se pare ca scriitura lina, curgatoare e semn de prea bine sau sau de negindire .freamatul gindirii, nelinistea cuvintelor se expune frint, intretaiat,episodic...ca si cum ai vrea ca nu cumva cuvintele sa o ia inaintea gindului....




".. era ... ca un colac de salvare sau ca un pat de spital: nu la trup, ci la suflet. Avea moliciuni şi ispite, dar avea mai cu seamă oscioare de diamant în creier. S-ar spune că putea să vorbească măcar cu îngerii păzitori, ca să îi fulguiască de pene întrucâtva. Dar şi ca să îi alunge din mintea oamenilor. Bărbatul acesta iubise cândva şi trăise. Acum, însă, era mortificat şi zidit ca după o detenţie. El pe sine însuşi nu se iubea. Totuşi, cu sine însuşi rămăsese încochiliat şi chircit. Altcineva nu îl dorea, fiindcă el nu se mai dorea. Trăia cu picătura zilnică de viaţă mică pompată în cafea şi în vene şi respira doar cât să nu moară de unul singur. Aş fi vrut cumplit să îl mângâi, dar nu ştiam cum. Mă împătimisem pe nesimţite, pâş-pâş, după el...."Ruxandra Cesereanu-Nasterea esentelor lichide
..da, cam asta e definitia corecta ptr un scriitor..colac de salvare pentru altii..aschii pentru constructia celorlalti...si ma intreb daca scriitura poate fi o meserie..se poate trai din ea ....sa traiesti de pe urma sufletului tau...sa-ti vinzi sufletul...ciudat comert



cuvintele, vechea obsesie...senzatie de lucru neterminat, neasumat..ciudat sentiment de vinovatie, lasitate,neputinta...sint doar ce sint...bintui prin clipuri..aleg limbi diverse..vreau sa scap de intepatura sensului din cuvinte.sa ramina doar sunetele si inflexiunile vocei..care rastoarna niste cuvinte impachetate in negru..da, cuvinte ca niste cutii negre...care contin tot , pentru vreodata de dezastru...franceza e o limba muzica in sine..poate si italiana..altele, barbare muzical..doar un suflet le mai da viata..