tu

poetii te/au pus zalog in cuvinte
te/au imprastiat in luna cu flori de fiori
in matasuri de soapte
eu,
vreau cuvintele alte
in care sa te regasesc toata
tu,
sa nu te fure miresme, culori si pareri
sa ramii tu , toata si deplina
si nefie
ca sa fii
si sa/mi fii
si sa/mi vii
cuvint gind rind femeiesc

inox

"Planuri arhitecturale se ţes în miezul atomului
întoarcere în contemplare şi iubire,
unirea cu miezul, enigmă lângă faptă,
planare în sacrificiu şi construcţie.
Lumina are penetraţie şi penetraţia sfâşie galaxii
şi găuri negre,
împinge limite.
Are vibraţie şi vibraţia înfrunzeşte pe o ramură
minuscule particule,
şi acestea sunt eu.
Dar dincolo de aceste calităţi, lumina are viteză
şi viteza e totul.
Acea viteză te face imobil
încât poţi descinde în tine însuţi.
Lumina are umbre şi grote, avorturile lunii
peste câmpii cu maci agonici.
Are iubire infinită
şi iubirea coagulează stele.
Această lumină vine să distrugă îngerii cărnii
şi să îndeplinească triunghiul."
Liviu Georgescu

topite intr-un punct, toate limitele ..
ochii tai...