limbaj

la inceput a fost cuvintul.fraza capitala si fundamentala oricarei existente.dar insuficienta.cuvintului ii lipseste forta daca nu-i aplici liantul, stilul, starea aceea de agregare, de configurare, de transfigurare.si ca orice existent, cuvintul isi ia nasul la purtare si o matraseste pe viata, pe piatra fundamentala care-l tinea legat de lucruri..si ca un stol de fluturi besmetici, se inalta si ne aiureste cu volute noi.impiedicati printre pietre , cu ochii la dansul lor halucinant, incepem si noi un dans al umbrelor de fluturi..lasam zidaria si croitoria si crosetam la fluturi...